Cu toții avem o voce interioară. Preocuparea ei este să ne protejeze. De aceea, adesea ne identificăm vocea interioară drept criticul interior. În spatele acestuia, găsim – negreșit – sentimentul de frică: „Dacă nu sunt suficient de bun(ă), nu o să fiu iubit(ă)!“. Ceea ce, în cele din urmă, înseamnă că nu o să supraviețuiesc. Ne putem gândi la vocea interioară critică ca la o expresie a nevoii umane de a fi în siguranță, fizic și emoțional, lipsiți de amenințări

Întâlnesc tot mai des persoane care își propun în procesul terapeutic să se iubească mai mult, să poată oferi iubire, în diferite forme, în relația de cuplu sau să-și îmbunătățească intimitatea cu partenerul. La nivel de idei, nu cred că am întâlnit vreun client care să nu aibă măcar o direcție înspre care ar vrea sau i-ar plăcea să meargă. Doar că, atunci când vine vorba de transpunerea în practică, totul capătă o altă dimensiune.

Ne aflăm într-o neliniște pe care o putem identifica în contextele de viață din exterior, car se manifestă și în interiorul corpului, minții și relațiilor noastre. În astfel de momente, e necesar să ne întoarcem la rădăcini, locul care ne hrănește și ne oferă resurse

Ne apropiem, cu pași repezi, de finalul anului, iar asta face ca subiectele de discuție, cu clienții sau cu prietenii, să se îndrepte către procesul de creștere parcurs în ultimele luni.

Pierderea nu este niciodată ușoară. Îndrăznesc să spun că poate fi simțită drept amputare emoțională. De parcă ar lipsi o parte semnificativă din tine. Pe lângă sentimentele apăsătoare de singurătate și tristețe, s-ar putea să trăiești furie, respingere ori trădare.

Ca terapeut de cuplu, am înțeles că una din responsabilitățile mele este să duc torța speranței, pe care partenerii de cuplu nu o pot simți în perioadele lor grele. Această imagine o port cu mine și în terapiile individuale, unde observ tot mai mult rezistența…

De când am început practica terapeutică, nu cred că am mai întâlnit un moment în care atenția, nevoia și resursele oamenilor să fie îndreptate spre calitatea relațiilor atât de intens ca în luna iubirii. Deși tentația ar fi să spunem că asta reflectă o mare…

Dacă stau bine să mă gândesc, perioada Sărbătorilor este cel mai des asociată cu sentimentele de bucurie, fericire și liniște ‒ sau, cel puțin, așa spun colindele și cântecele. Și desigur, cea mai evidentă dovadă este clasica urare, de „Sărbători fericite!“, față de care, probabil,…

Am fost interesată de rolurile și stereotipurile de gen încă de prin adolescență, când am început să activez în zona voluntariatului. Însă, abia când am intrat în cabinetul de psihoterapie am avut acces direct la arhiva acestei vechi povești originare, bine înrădăcinată în cultura noastră.…

De când ne naștem, ni se transmite cât de important și vital este limbajul, să ne îmbogățim vocabularul, să articulăm corect, clar și răspicat ce avem de spus. Încă de la început, lumea și îngrijitorii ne spun: „Folosește-ți cuvintele!“. Cred că este una dintre frazele…

„Până acum ceva timp trăiam cu acest copil drăguț și, în mare parte, ascultător, care își dorea să petrecem timp împreună. Dar peste noapte s-a schimbat“. Cam așa își face simțită prezența, pentru mulți părinți, etapa de (pre)adolescență. Pe scurt, cu un oarecare șoc. Unde le-o…

A avea copii schimbă peisajul relației de cuplu, însă parentingul nu trebuie să se transforme într-un paznic care, încetul cu încetul, stoarce pasiunea. Știu că poate să pară bizar să găsești conceptul de parenting și pe cel de pasiune în aceeași propoziție, însă există tot…

A fi părinte este cel mai provocator job pe care noi, oamenii, îl putem avea. Dar este și cel mai plin de satisfacții. Rolul de părinte este energizant și obositor. În parte, din cauza presiunii pe care o punem asupra noastră, spunându-ne: „Eu nu o…

Fiecare om, indiferent de vârstă, este diferit; așa că nu există o modalitate corectă și universală de a fi un părinte bun, deși suntem mult mai în temă cu caracteristicile unui părinte care abordează lucrurile greșit (cum ar fi abuzul, neglijența sau îngăduință excesivă). Paradoxul…

Te surprinzi mâncând atunci când nu îți e foame? Poate ai ajuns să observi că folosești mâncarea drept o sursă de confort când te simți trist, anxios sau plictisit? Simți că ai o relație mult prea strânsă cu mâncarea? Să știi că nu ești singurul…

Pentru multă vreme, am trăit cu impresia, poate chiar cu stereotipul, că sportul este făcut pentru cei ce au un corp atletic, cei care își dedică timpul liber exclusiv antrenamentelor sau pentru cei care de mici au avut ocazia să-și însușească o anumită practică a…