Psihodescoperiri

Alegeri, priorități și curajul de a spune „nu acum“

Aproape în fiecare an, luna septembrie vine cu promisiunea unei versiuni mai organizate a noastră. După ritmul mai lent al verii, revenim la programul obișnuit și la toate lucrurile despre care ne-am spus, la un moment dat, că ne vom ocupa „din septembrie“.

Pentru o vreme, chiar pare posibil. Entuziasmul începutului ne ajută, intențiile sunt bune și avem senzația că, de data aceasta, vom găsi formula potrivită. Numai că, spre finalul lunii, începe să se vadă ceva ce poate nu era atât de evident în primele zile: viața pe care am planificat-o și viața pe care o putem trăi nu sunt întotdeauna același lucru. Și atunci apare una dintre explicațiile noastre preferate: „Trebuie să mă organizez mai bine“.

Ne spunem că, dacă ne-am administra timpul mai eficient, am reuși să păstrăm tot ce ne-am propus. Uite așa, începem să căutăm un sistem mai eficient, fără să ne întrebăm dacă problema pe care încercăm să o rezolvăm este, de fapt, una care poate fi rezolvată prin organizare.

Când „important“ nu înseamnă automat „acum“

Există ceva inconfortabil în această constatare, mai ales într-o cultură care ne încurajează să credem că, dacă vom fi suficient de disciplinați, vom reuși să facem loc tuturor lucrurilor importante. Doar că timpul și energia noastră sunt resurse limitate, iar faptul că ceva contează pentru noi nu înseamnă automat că trebuie să primească același spațiu în viața noastră acum.

Vorbim mult despre cât de important este să perseverăm și mult mai puțin despre capacitatea de a ne opri sau de a schimba direcția. În psihologie, acest proces poartă numele de goal disengagement (detașarea de un obiectiv), și presupune ca o persoană să înceteze să mai investească efort și implicare într-un obiectiv urmărit anterior, orientându-și resursele către un altul. Studiile care au urmărit acest proces au asociat această flexibilitate cu un nivel mai ridicat al stării de bine.

Asta nu face perseverența mai puțin valoroasă. Doar că aceasta completează povestea pe care o știm atât de bine despre „a nu renunța“. Câteodată, adaptarea înseamnă să continuăm, iar alteori înseamnă să observăm că ar avea mai mult sens să ne canalizăm energia în altă parte.

Și nici măcar nu trebuie să renunțăm definitiv. Poate fi un simplu „nu acum“. Ceva poate continua să fie important pentru tine, fără să fie prioritatea ta în etapa aceasta.

A alege înseamnă și a lăsa ceva deoparte

Aici apare partea cea mai dificilă. Rareori avem de ales între ceva care contează și ceva complet lipsit de importanță. Mult mai des avem de ales între lucruri care contează în moduri diferite.

Tocmai de aceea este atât de tentant să transformăm problema într-una de organizare. Dacă problema este agenda, mai există speranța că vom găsi formula prin care să nu pierdem nimic. Dacă problema este alegerea, trebuie să acceptăm că un „da“ real vine, măcar pentru o vreme, cu un „nu“ în altă parte.

Și putem fi împăcați cu o alegere, dar, în același timp, să simțim tristețe pentru ceea ce lăsăm deoparte. Faptul că ne lipsește o posibilitate la care am renunțat nu este neapărat dovada că am ales greșit. Poate fi doar dovada că și ea conta.

Când problema nu este că avem prea multe opțiuni

Poate ai întâlnit ideea de choice overload (supraîncărcarea decizională): prea multe opțiuni care ne copleșesc și ne fac să alegem mai greu. Doar că cercetările din această zonă spun o poveste ceva mai nuanțată. O meta-analiză care a reunit 99 de rezultate de cercetare, cu peste 7.000 de participanți, a arătat că efectul numărului de opțiuni asupra alegerii nu este unul simplu sau uniform. Contează nu doar câte variante avem, ci și cât de complexă este decizia, cât de ușor putem compara opțiunile și cât de clare ne sunt propriile preferințe. Cu alte cuvinte, mai multe posibilități nu duc automat la o alegere mai dificilă; impactul lor depinde și de felul în care este construită situația de decizie și de persoana care alege.

Cu alte cuvinte, problema nu este că avem prea multe posibilități, ci că nu știm suficient de clar spre ce vrem să ne ghideze fiecare, atunci când alegem între ele. Exact aici se transformă conversația despre organizare într-una despre priorități. Dacă încerc să păstrez toate posibilitățile deschise, agenda mea ajunge să poarte o responsabilitate pe care nicio agendă nu o poate duce: să decidă în locul meu ce contează.

Întâi alegem, apoi organizăm

Asta nu înseamnă că nu contează organizarea. Contează foarte mult, doar că ordinea face diferența. După ce știm ce vrem să prioritizăm, avem nevoie să-i găsim și un loc concret în viața noastră. De altfel, studiile arată că avem mai multe șanse să facem ceea ce ne-am propus atunci când nu rămânem doar la intenție, ci stabilim și când sau cum vom acționa. În psihologie, această trecere de la „vreau să fac“ la „când și cum voi face“ poartă numele de intenție de implementare. Doar că planificarea nu poate face pasul care vine înaintea ei: să aleagă pentru noi.

Poți deveni foarte bun la organizarea unei vieți pe care, de fapt, nu ți-o mai dorești în forma aceea. Așa că, în loc de „Cum fac să încapă toate?“, întrebarea mai potrivită este: „Ce aleg să încapă în perioada asta a vieții mele?“. Abia după ce răspunzi la ea, agenda devine cu adevărat utilă. Nu mai are sarcina imposibilă de a face loc pentru tot, ci te ajută să protejezi locul lucrurilor pe care le-ai ales.

Te invit să ducem ideea mai departe prin câteva #PsihoDescoperiri, care să te susțină să alegi mai conștient ce merită să primească timp și spațiu în viața ta acum.

  1. Fă diferența dintre „este important“ și „este prioritar acum“.

Alege un lucru căruia încerci să-i faci loc, deși simți că nu mai încape. În loc să te întrebi dacă este suficient de (ne)important încât să renunți la el, întreabă-te dacă are nevoie de spațiu acum. „Nu acum“ nu înseamnă „niciodată“.

  1. Pentru fiecare „da“, caută „nu“-ul pe care îl presupune.

Atunci când adaugi ceva în programul tău, întreabă-te concret de unde vor veni timpul și energia necesare pentru implementare. Dacă răspunsul este doar „mă organizez eu“, probabil nu a fost încă făcută alegerea. Ce va primi mai puțin pentru ca acest lucru să poată primi mai mult?

  1. Alege, înainte să organizezi.

Înainte de următoarea reorganizare a agendei, stabilește ce vrei să protejezi în perioada care urmează. Abia apoi uită-te la program. Organizarea poate susține o prioritate, dar nu poate decide în locul tău care este aceasta.

Poate că finalul lui septembrie este un moment bun să te uiți din nou la toate lucrurile pe care, la începutul lunii, ai încercat să le așezi frumos în viața ta. Nu pentru a vedea unde ai eșuat să fii suficient de organizat(ă), ci pentru a observa ce-ți arată primele săptămâni ale toamnei despre resursele tale reale.

Maturitatea nu înseamnă să devii atât de eficient(ă) încât să nu mai fii nevoit(ă) să renunți la nimic. Înseamnă să poți alege conștient unde-ți investești timpul, energia și prezența și să accepți că unele lucruri importante vor trebui, uneori, să aștepte.

Publicat inițial pe Pagina de Psihologie.