Cum să încetinești ritmul și să fii mai prezent în propria viață

Sunt o persoană căreia îi place să finalizeze sarcinile cât se poate de repede și care tinde să lucreze în avans, atunci când este posibil. Chiar dacă, tehnic vorbind, n-am sarcini de finalizat, îmi rezerv adesea timp ca să-mi pregătesc lucrurile pentru săptămâna următoare.
Deși apreciez cu adevărat timpul necesar pentru a reduce ritmul și pentru a-mi permite, pur și simplu, să nu fac nimic, în această vacanță, în care mi-am dedicat o săptămână fără călătorii, ieșiri sau evenimente, am observat o ușoară neliniște și un sentiment de „ar trebui“ care s-a instalat atunci când am încetinit.
A apărut adesea gândul: „Ar trebui să fac ceva productiv cu tipul meu“ sau „E în regulă să încetinesc dacă este ora 19.00 sau mai târziu, dar dacă este mai devreme, trebuie să am o activitate“. Acea săptămână de vacanță în oraș m-a ajutat să înțeleg cât de inconfortabil, dar și cât de necesar este să-mi dau voie să încetinesc ritmul, oferindu-mi permisiunea de a avea grijă de mine, fără să cad niciun moment în capcana de a-mi demonstra valoarea prin productivitate.
Ritmul de zi cu zi
Viața modernă ne antrenează să comprimăm momentele, acumulându-le unele peste altele, asemenea unor cuburi, până când ziua pare un turn infinit. Ne verificăm telefoanele în timp ce pregătim masa. Planificăm întâlnirea de mâine în timpul conversației de azi și tot așa.
Din punct de vedere neurologic, această concentrare constantă asupra viitorului inundă creierul cu semnale de stres anticipative – vârfuri de cortizol și adrenalină care ne mențin hipervigilenți și ne epuizează. Când acest fel de a funcționa se transformă în ritmul nostru de zi cu zi, cortexul prefrontal (responsabil de concentrare, empatie și luarea deciziilor) se deconectează, amigdala (centrul nostru de frică, alarmă) devine hiperactivă, memoria și creativitatea scad, deoarece creierul este întotdeauna mai degrabă pregătit pentru „ce urmează“, decât pentru „ce este acum“.
Toată această combinație de gânduri și reacții ale corpului și ale creierului transformă felul în care ne trăim viața de zi cu zi într-un mare „ar trebui“. „Ar trebui să fac ceva“ sau „ar trebui să bifez o sarcină de pe lista mea de to do sau poate chiar toate lucrurile din listă“. Acestea tind să fie rigide, arbitrare și nerealiste. Ele pregătesc scena pentru autocritică și pentru instalarea sentimentului de eșec.
Chiar dacă (cât) mai multe lucruri bifate într-o zi ne ajută să ne spunem povestea productivității și a eficienței, cercetările arată că ritmul alert reduce productivitatea cu până la 40% și crește probabilitatea erorilor.
Prezența și încetinirea ritmului
Oamenii sunt ființe ale obiceiurilor, iar practicile familiare le pot aduce mult confort. Totuși, un comportament familiar nu-l face util și invers. Doar pentru că există disconfort, care apare atunci când acționăm într-un mod diferit, nu înseamnă că este greșit, rău sau dăunător. Adesea, disconfortul este util și conduce la creștere. Asta este valabil și atunci când intenționăm să reducem ritmul, să fim realiști cu lucrurile pe care le putem face cu adevărat într-o zi. Cel mai probabil nu o să trăim, la început, o stare de bine sau de mulțumire, ci diferite forme ale disconfortului.
Prezența și ritmul redus nu presupun să forțăm liniștea sau să ne golim mintea, așa cum ar sugera o aplicație de meditație. Este vorba despre a ne face mai disponibili și mai atenți la ce facem sau ce se întâmplă pentru noi în momentul prezent. Poate mai ușor de imaginat: să oferim timpul necesar unei singure activități sau sarcini, îndeplinind-o cu toată atenția noastră, ca și cum ar fi un ritual sacru.
Cu cât exersezi mai mult încetinirea ritmului, cu atât vei observa mai mult că oamenii se deschid în conversații, că te simți mai puțin epuizat(ă) la sfârșitul zilei, chiar dacă programul tău este încărcat sau că apar intuiția și creativitatea, fără a fi forțate. Iar beneficiul pe care-l consider cel mai valoros este că începem să ne simțim din nou propria viață, nu ca pe o învălmășeală încețoșată de obligații, ci ca pe o succesiune de momente care merită trăite.
Acum, că am făcut puțină lumină în legătură cu acest subiect, te invit la o serie de #PsihoDescoperiri practice care să te ghideze înspre încetinirea ritmului și creșterea prezenței în propria viață.
1. Gândește-te activ la încetinirea ritmului
Imaginează-ți cum ar fi să încetinești. Ce ai face diferit dacă nu te-ai concentra pe îndeplinirea sarcinilor și ți-ai permite, pur și simplu, să fii? Ai sta și ai bea o ceașcă de ceai? Ai merge la o plimbare? Ai asculta muzică?
A avea o imagine în minte ajută la transpunerea ei în acțiune. Dacă apare disconfort atunci când te gândești sau exersezi încetinirea ritmului, reinterpretează disconfortul ca pe o oportunitate. Cu alte cuvinte, o șansă de a contesta gândurile rezistente la schimbare și de a te angaja în comportamente care-ți susțin bunăstarea.
2. Fă un pas înapoi și evaluează-ți programul
Identifică sarcinile sau angajamentele care nu sunt esențiale sau care pot fi făcute într-un alt moment, într-o altă zi sau perioadă din programul tău. Optimizează-ți lista de activități și concentrează-te pe activitățile care se aliniază cu valorile și obiectivele tale. Și nu uita ca, în această optimizare, să observi și care anume din lucrurile pe care le ai de făcut se leagă și de activități care-ți aduc bucurie. Asigură-te că acorzi timp și pentru astfel de momente. S-ar putea să începi să observi că ți se îmbunătățește calitatea muncii și apare sentimentul de competență și încredere.
3. Monotasking: îndeplinește o singură sarcină într-un interval determinat de timp
De exemplu, în următoarele treizeci de minute, singurul tău scop este să răspunzi la email-uri. Închide celelalte tab-uri din bara de activități și pune telefonul pe modul „Nu deranjați“ sau lasă-l deoparte. În esență, monotasking-ul nu înseamnă să devii mai lent(ă), ci mai intenționat(ă) și mai eficient(ă) cu energia ta mentală. Este o practică ce te ajută să te reconectezi cu ceea ce faci, să reduci stresul și să te bucuri mai mult de momentul prezent.
Publicat inițial pe Pagina de Psihologie.



