Fericirea, un plan de acțiune (nu de așteptare)

Multă vreme am crezut că voi simți împlinire și starea de fericire atunci când mă voi întâlni cu anumite momente, când voi atinge anumite obiective sau când voi avea anumite obiecte. În mare parte așa a fost: am trăit momente de fericire când m-am căsătorit, când eu și soțul meu ne-am amenajat casa sau când am obținut certificarea de terapeut relațional imago.
Deși aceste evenimente majore rămân ancore puternice în sufletul meu, am observat un tipar: intensitatea emoției de fericire s-a estompat rapid, iar după euforie m-am întors la „normal“. Acest lucru m-a făcut să mă întreb: „Dacă nu evenimentele mari o aduc, atunci ce este cu adevărat fericirea și, mai important decât atât, cum pot face ca ea să dureze?“.
Desigur, nu sunt nici primul și nici ultimul om care-și pune această întrebare. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat ce este fericirea și cum o pot atinge. Aristotel susținea că ești fericit când trăiești o viață virtuoasă, filozofii din Evul Mediu au spus că fericirea vine din dragostea pentru Dumnezeu, iar în secolul al XVIII-lea a fost promovată convingerea că fericirea se găsește în plăcerile personale.
Azi avem o perspectivă mai nuanțată și o privim ca pe o mentalitate: capacitatea de a ne trezi, știind că ziua va fi plină de oportunități de a trăi cu sens și scop.
Așteptarea vs. crearea fericirii
Ce am observat, atât la mine, cât și la clienții sau prietenii mei, este că ne petrecem timp planificând fericirea. Planificăm cariera, căsătoria, copiii, ba chiar și pensionarea. Dar cei mai mulți dintre noi nu-și fac un plan concret pentru fericire.
Avem tendința să tratăm fericirea ca pe un bonus care vine după ce am bifat tot ce există pe lista de dorințe. Să obținem diploma. Să obținem locul de muncă mult visat. Să întemeiem o familie. Să cumpărăm casa. Apoi, presupunem că fericirea va apărea. Cădem pradă credinței că vom fi fericiți odată ce atingem o anumită etapă importantă.
Deși evenimentele din viață, precum reușitele din activitatea profesională sau achizițiile mari, ne pot îmbunătăți temporar starea de spirit, ele rareori duc la creșteri susținute ale bunăstării. Adevărul este că fericirea nu este ceva ce „găsim“ odată ce toate celelalte lucruri se așază la locul lor. Este ceva ce este important să cultivăm, astfel încât să devină un factor de susținere în viața noastră.
Așadar, dacă nici marile reușite și nici achizițiile nu ne pot asigura fericirea pe termen lung, cred că întrebarea se schimbă: „De ce ne concentrăm pe aspectele din viață pe care le putem controla cel mai puțin?“.
Studiile din psihologia pozitivă arată că maxim 10% din variația nivelului nostru de fericire se datorează circumstanțelor de viață (avere, stare civilă, locuință). Restul se împarte între factorii genetici (aproximativ 50%) și activitățile noastre intenționate (aproximativ 40%). Această ultimă categorie, formată din modul în care gândim și acționăm zi de zi, este ușa către bunăstarea și fericirea sustenabilă.
Nu avem nevoie de un nou obiectiv, ci de o nouă metodologie. Trebuie să renunțăm la vânătoarea „bonusului“ de fericire și să începem să ne antrenăm acele 40 de procente. Iar asta presupune să nedescoperim acele surse de satisfacție care se aliniază cu valorile noastre și să le aprofundăm într-un mod intenționat.
Cum putem face acest lucru în mod concret? Iată o serie de #PsihoDescoperiri practice, care să te ghideze în conturarea unui plan pentru fericire și bunăstare sustenabilă, pornind de la curiozitate.
- Inventariază-ți fericirea
Privește înapoi la ultima lună. Când te-ai simțit cel/cea mai plin(ă) de viață? Ce făceai când ai simțit asta? Cu cine erai? Ce părți din tine ai scos la iveală care au dat viață acelui moment?
Observă și ce te-a epuizat. Scopul este să identifici atât tiparele pozitive, cât și pe cele negative.
Această introspecție te ajută să identifici zonele de vitalitate – acele momente și calități personale (ca un super-erou interior) care-ți aduc energie autentică. Observând și sursele de epuizare, poți crea un plan clar pentru a folosi mai des acele trăsături care te fac să te simți împlinit(ă) și plin(ă) de viață.
- Observă-ți viața de zi cu zi
Întreabă-te: „Sunt prezente în viața mea de zi cu zi lucrurile care-mi oferă un sentiment de împlinire și plăcere?“. S-ar putea să descoperi că ai multe momente pentru care simți recunoștință, fără să-ți dai seama. Observă conștient aceste momente pentru a te asigura că-ți planifici zilele pentru a repeta aceste activități în mod regulat. Este posibil și să descoperi că momentele tale de fericire sunt sporadice și că trebuie să aloci timp și pentru ceea ce-ți place.
- Stabilește-ți intenții mici și specifice
Nu trebuie să-ți schimbi drastic viața. Începe prin a-ți programa zilnic câteva minute pentru ceea ce-ți oferă o plăcere deplină. Oferă-ți o varietate de activități care includ grija față de sănătate, timpul cu prietenii, spiritualitatea sau cititul unei cărți.
Activitățile intenționate, în special cele care implică conexiune, recunoștință sau dezvoltare personală îți vor aduce bunăstare în viață.
Concluzie
Fericirea nu este o destinație la care ajungi, ci o practică pe care o cultivi.
Am înțeles de ce marile evenimente eșuează pe termen lung. Vestea îmbucurătoare, susținută de știință, este că poți contribui la 40% din fericirea ta prin acțiuni intenționate, având ocazia să descoperi și să hrănești acele mici surse și calități care te fac să te simți viu și autentic. Poate că e timpul să transformi speranța în intenție conștientă și să faci din bunăstare un obiectiv zilnic.
Publicat inițial pe Pagina de Psihologie.



